Culinar

Povestea de duminică

Știu că v-am obișnuit cu rețete culinare, tot blogul meu este despre ceva dulce, ceva sărat, ceva bun de mâncat alături de familie, dar de această dată vreau să vă scriu despre altceva: cum am ajuns eu să ador să gătesc!

Până pe la 17 ani nu prea am pus mâna pe oale, polonice sau ingrediente, mai puțin când le cumpăram de la magazin. Mama și ambele bunici erau bucătărese pricepute, iar tata și cei doi bunici făceau cele mai bune grătare și alte mâncăruri ce se fac în aer liber.

Pe la 17 ani am plecat într-o tabără foarte interesantă, un mix între camping și cazare la cabană, în care trebuia să ne autogestionăm, inclusiv resursele. A fost foarte interesant când ne-am dat seama că majoritatea nu mai gătisem.

Atunci a fost perioada în care am pus mâna pe toate instrumentele de gătit posibile și am lăsat tot ceea ce am văzut de la părinții și bunicii mei să vină de la sine, cred că a fost o moștenire de familie, toate mâncărurile au ieșit minunat!